secunda, în tumult fotografie
prin grai viitorimii să rămână
și-acela, spus pe foaie de o mână
eternitate în gândirea-ți fie.

tavan de fum, din pipa mea bătrână
zidesc și fără urmă de trufie
beau apa morții lângă o stafie,
în sete caut liniște-n fântână.

că viața-i colosala tristă zarvă
și prin lăuntru-aleargă toți în beznă
le-a așezat infernul lanț pe gleznă
uitând că se vor reîntoarce-n larvă.

pământul îi așteaptă, răbdător
că lutul lutului îi e dator.