Îți spuneam cu gura arsă de dor
Să te așezi verde de iarbă covor
Sub inima mea neînțeleasă,
Doar poate-a soarelui mireasă.

Gândurile toate-mi năvălesc în sânge
Copilă verde de pământ, talpa-mi atinge
Și dă-mi mirosul tău, primăvăratic
Scăldat în toată limfa ta, sălbatic.

De acum nu mai am vise, visul tău
Și-a ridicat petale-n gândul meu,
De acum respir tot oxigenul care
Albastru e în cer și verde peste mare.

19 dec 2017