Crăciun cu Eminescu,-n albe scene
petrec, cu Dumnezeu pictând lumină
și zei de piatră-n Prunc se insemină,
în ochi port triluri eminesciene.

arzând de zbor, combustii de amină
ucid în noi păcatului gheene
zadarnic Șarpele,-n grăiri obscene
vopsește bezna cu auramină.

în cânt nazal și popa o ia razna
cu darul ieftin pe la Staul dus,
de-a Domnului ivire-n lut sedus;
Mihai, puțin și mie-n verb mi-e cazna...!

la ceas curat, slăvind mărinimie,
Poete, naște-mă pe mine mie!