să ștergi sărutul de pe-a tale buze
salivă proaspătă de porți pe gură
și nu-i a ta, e-n Măr o grea căldură
ce-ncepe-n gerul iernii să te-amuze.

să-mi fii din nou chilie te îndură
pe-al cerului covor vin călăuze
ci zările albite-mi sunt confuze
doar tu-n fiire-mi ești lumină pură.

mi-era de înger zbor spre minunare,
gândind spre tine urlu surdomut
și scot tăcerea de prin buzunare.

să nu-mi vii iarăși într-un vis gemut,
eternitatea neființă are
iar viața toată e de împrumut.