Pleacă anul ca orfanul,
Cu poveri, da asumat,
Cu legi ce m-au sugrumat,
Și s-a dus oftând, sărmanul.
………………………………
Pe măsuța învechită,
A lăsat lista cu dări,
Lungă, fără lichidări…
La colțuri mototolită.

Legi sucite, răsucite,
Ce m-au cocoșat de tot,
Prețuri mari…iar eu înot
În opt mii, lunar, muncite.

Ici, în dreapta o grămadă
De facturi ce m-au zbârlit.
Le plătesc că sunt călit,
Și stomacul…las* că rabdă!

Să mai facă pe nebunul
Ș-acum la sfârșit de an,
Că îl scot ca pe-un dușman,
Bine că am numai unul!

În mijloc, vreo două rate,
Doar în euro-hapsân,
Și umflat ca un jupân;
Și de somn nu mai am parte…

Ce să fac? (Bancheri ”tătari”!)
Să le-achit mă vânzolesc,
Mă-mprumut, mă căciulesc
La rude și cămătari.

Na! că m-am băgat ca boul
În rahat! O să mai ies
Doar când mort și fără stres
Mă voi lăfăi, eroul…

Colo-n stânga, am rețete,
Patru, că sunt bolnăvior:
Fierea, oasele, sunt chior,
Cordul face ”piruiete”!

Când e moale ca o cârpă,
Când pompează săltăreț.
Îmi sap groapa c-un hârleț,
Până îmi plesnește rânza.

Când va năvăli, (Păi cine?)
Cămătarul ca un leu,
Țup! în groapă ca un zmeu,
Și țărâna peste mine.

Să mă caute în moarte
Să-i dau banii și dobânzi,
Mai ceva ca-n bănci! (Bolânzi)
Că-i arăt arcade sparte…

Cert, că anul este gata!
Eu scheletic și cârpit,
Tot bănuțul l-am stârpit,
Of, mi-aș strânge beregata,

Că am vrut și eu ca omul,
Să am brad până-n tavan,
Și foamea mă roade-n van,
Poate o să ronțăi pomul...

- Măăă! strig anu-n neputință.
Măăă, tu vezi ce ai lăsat?
Indolent s-a deplasat,
- Haide, pune-ți o dorință!...

Și s-a dus anul, orfanul,
Eu dorințe am un lot,
Da pe An îl doare-n cot,
Și rămân ca mocofanul.

Privesc bradul sclipicios,
Natural a fost odată…
Îmi făceam baremi salată,
Plasticul nu-i delicios.

Ling un boțișor de sare
Și beau apă-ndestulare…
Rupt de foame, plin de vicii,
Mă holbez la artificii…