Să râzi
când vremea-ți trece pe sub pleoape,
ca o cadână-n caldă
unduire,
cu șold pupat de ultimul
e-mire
dezvirginat pe facebook în etape,

când laptele
din cale-ți dă-n primire
și lasă-n cer prăpastia
de ape,
când noii ani ai tăi încep
să crape
în zorii vechi sătui de lingușire!

E Anul în Ajun,
de-acum-nainte,
cu lacrima uitărilor în gât,
și dezlegat la tot
și-ncălțăminte,

sculat târziu din
omul doborât,
în ultima
secundă ia aminte
să râzi când vremea-ți trece și

atât.