- În iarna cu sclipiri de-argint și jar,
Cu cetină de brad pe la ferestre,
Poeții sunt lumina unui far,
Cuvântul lor pentru o lume - zestre.

Pe pagini verzi cu slove aurii,
În versuri ce se-aștern ca o ninsoare,
Prin rima unor calde poezii
O inimă tresaltă-n sărbătoare.

Ce să doresc pe frontul unui vers
De sărbători poeților? Iubire!
Să aibă fiecare-n univers
O stea - să le ofere găzduire,

Să poarte lira lui Orfeu cu ei,
Orice poem sub semnul unei muze,
Să cânte pentru oameni, pentru zei,
Spre fericire fie călăuze.

- Nu s-au născut emoții-n Univers,
Cenzură pe iubire sau regrete,
Pe care tu să nu le-aduni în vers,
Deci, lasă-mă să te colind, poete!

Să intru-n casa ta cu-n An mai bun
Sperând că te găsesc în armonie,
Când vin cu magii-n noaptea de Ajun
Să te aflăm brodând o poezie.

Tu pentru mine-ai fost întâiul cer
Sub care-am adormit visând că timpul
Colindă dalbe flori și leru-i ler,
Și-n lume se întoarce anotimpul

Iubirilor ce n-au putut trăi
Decât prin versul tău ca o pecete
Pusă pe inimi și-ar putea topi
GheÈ›arii lumii. ’È›i mulÈ›umesc, poete!

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif