Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineață,
Când te vor soma cocoșii să stai drepți pentru apel?
Și te vor întoarce-n pături cât să-ți ia un an din viață,
Și să-ți mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.

Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreață!
Cu ferestrele în mare și pereții din oțel.
Îmi vor crește-n aripi vise și în tâmple flori de gheață,
După care-o veșnicie, mă voi odihni nițel.

Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câștigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)

Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Și când alții vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor…
Ce mă fac eu fără tine, și cu tine, ce m-oi face?