după ureche timpul
zornăie secundele
te aduni risipești
baloane de săpun
te spargi
ca o clepsidră în viață
curgi pe la răspântii
te găsesc așteptările

după ureche timpul
cireașă prea coaptă
dulcele dulce minutul
respirația inspirația
fracțiunea de iubire
pasărea cântecul ei
cu pădurea
timpul cuprind
necuprinsul
risipitorii de daruri
calcă cerul
cu tălpile de argint

monezi zornăie timpul
prin buzunarele vârstelor
copilărești
prin coasă rostești
cuvintele necuvintele cresc
la sânul graurului viața surâde
când muntele îți sărută lobul urechii
se anină de fracții
radicalul cu calul
murg călătorește
creasta îți lasă cruci
de cuarț
timpul după ureche ți se așterne
curge prin tâmplă
ninge
cu un an nou în mereu
vechea cetate -trupul fragilitate
cruce de carne
în pielea pământului strânge nevoi

pentru viață
artificii de calcul se încearcă
se schimbă preschimbă monezi
coroana mică lăsată
pe creștetul leilor
crede că poate să întoarcă
un car de nevoi
nu. doar îl încetinește până la
strigătul securii
coasei lucind deasupra timpului
când
soare răsare
lucește strălucește luna
haloul roșiatic
ninge cu vânt prin cuvânt
răsfrânge brațe de iarbă prin cer
pentru că cineva
încearcă să adauge alt sfert
la cercul închis demult
al umanului

după urechi timpul
ca o cireașă
amară

ninge

Anne Marie Bejliu, 1 ianuarie 2018