apoi eram doar păsări în cenușă
doar umbra ne mai umblă-n glie joasă
eu sunt cuvânt iar tu vei fi frumoasă
a fi eternitatea mai ghidușă.

penița, cu visarea numeroasă,
deschide nemuririi veche ușă;
în Raiului odaie în cătușă
a slavă e lumina ta vitroasă.

pe-aici e noapte, deluroasă clipă
și-n sobă-abia de pâlpâie pociumb
și zbor în gând spre vremea de tulipă.

din primăveri o frunză-n brâu îmbumb,
în mine dor de crudul verde țipă
deocamdată plouă și mi-e plumb.