MOTTO:

„Shakespeare! Adesea te gândesc cu jale,
Prieten bun al sufletului meu,
Izvorul plin al cânturilor tale
Îmi sar în gând și le repet mereu (...)
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai învățat ca lumea s-o citesc.
Greșind cu tine chiar, iubesc greșeala,
S-aduc cu tine mi-este toată fala.”

Mihai Eminescu - „Cărțile” (1876)


Pe Shakespeare, în descrieri, e greu a ni-l cuprinde;
Tot ce-a creat e-un cosmos, miraj de neatins!
Mulți, despre el, lansară o glumă ce surprinde:
Că Dumnezeu voise demult s-aleagă-un ins

Care să inventeze la oameni caractere,
Deoarece urmașii străbunului Adam
Erau destul de simpli și fără să difere,
Dar Shakespeare îi sortase pe toți din amalgam -

Și-al doilea creator de oameni devenise,
Desigur, doar pe scene - acolo-i demiurg,
Cu trei duzini de piese - toate mărețe vise,
Făcându-l cel mai mare din lume dramaturg...

Din file-ngălbenite, el și-a trimis în lume
Ambasadorii proprii - eroi nemuritori,
Reprezentând noblețea iubirilor molcume:
Blândețea, romantismul, tristețea uneori...

Mulțimi de sentimente și de virtuți umane,
Titanice conflicte, ipocrizii în turmă;
Mari intrigi lângă tronuri ori răutăți, capcane -
Dar binele învinge cu glorii pân' la urmă...

Cât timp vor fi lăcașuri de teatru-n lumea-ntreagă,
Shakespeare va fi pe scene, cu „Macbeth”, cu „Furtuna”,
Cu „Vis în nopți de vară”, cu „Cleopatra” dragă
Viteazului „Antonio”, aplaudați întruna...

„Othello” va rămâne gelos pe Desdemona
Și-o va ucide cu „Mult zgomot pentru un mic nimic”,
Încât „Regele Lear” cu barba-i ca-anemona,
„Coriolan” i-ar zice... Și-apoi l-ar plânge-un pic.

Mereu, pe prințul „Hamlet” îl vom avea în minte
Cum ține-n mână țeasta lui Yorick, ce-i vorbi:
„Aici îți erau ochii... Și-aici gura-ți cuminte...
Ce-i viața, biete Yorick ! A FI SAU A NU FI !...”

La fel, și astăzi plângem când seara, pe sub lună,
Ofelia, în lacrimi, purtând în mână flori,
Se-aruncă-n lac și cântă - de dragoste nebună -
Și moare înecată, scăldându-ne-n fiori.

O, câte Juliete au inundat pământul,
Jertfindu-se pe scene cu lacrimi de amor,
Urmate de-un Romeo fidel cu jurământul,
Ca jertfa lor s-ajungă simbol nemuritor!

Toți îl iubim pe Shakespeare pentru a sa ofrandă
Și-am vrea să fim la Stratford pe Avonul lui sfânt,
Pornind spre „Teatrul Globus” să-i dăm câte-o ghirlandă
Și-apoi cu drag să-i punem o jerbă pe mormânt...


Glen Ellyn, USA - 6 ianuarie 2018