În fața magaziei de aripi pentru îngeri,
Când abia îmi mijise iubirea
ÃŽn jurul inimii fumul ei,
-ca o sevă ieșind la lumină
cu contuzii pe trup din mirajele torturii*-
mânuiam securea
cu tăișurile verzi, de iarbă,
odată cu mustul focului
beam venirea îngerilor
mursecați de culori-

Străpunsă de clorhidrice stări
Viața lor rupea încet, cu palma, din sine
Și se împrăștia-
Să găsească drumul la întoarcere,
Să lase viețile fărâmițate în urmă
Ca să recunoască drumul la întoarcere!






_______________________________________
* miraje ce aud conversația
sâmburelui vieții cu miezul fenomenelor