prin vise iar neîncetați de goană
cu ochii larg deschiși spre zare brună
trăim eres în stea de vers în strună,
atât de dulce rugă în icoană.

e nemilos să nu fim împreună
singurătății iar să port coroană,
un rege fals în țărmuri de prigoană
de-ntunecime-n duh și de minciună.

mi-e sete de izvor al gurii tale
acel de-nțelepciune nesecat,
eu sunt doar o ciocnire de metale.

portița Raiului am ferecat,
intrau nebunii des de prin spitale;
prin văz în tine am alunecat.