în miez de sfere neînduplecate
se-ntâmplă des minciuna, străvezie
și cică e a vieții poezie
stând în metaforă, pe vindecate.

pe nevăzute urc în fantezie
tușind puțin în țărmuri fermecate
cu lira des spre 'nalt amestecate
clipind secunde-n blânda erezie.

nu te cunosc de arborele tace
mocnind de păsări de a fi cenușa
și vinovat de ele-mi se desface
din vremuri de-ntristare iar cătușa;
doar lumânarea-n piept de înger zace,
de-acei ce în divin îs prinși cu ușa.