aceleași vorbe se-nvârtesc în minte
să-mbrace în micime gândul static
doar visul în lumină stă molatic,
spre rugă-ncărunțind în stea fierbinte.

plutind prin aer ca-n destin acvatic
în rațiunea ta m-așez cuminte
mă tăinuiești în straie de cuvinte
ținându-mă-n penița ta ostatic.

la judecata păsărilor umbre
să știi că fără milă te denunț
căci m-ai acoperit cu zboruri sumbre.

în pielea ta-i poem în alb enunț
ce către ceruri e menit să umble;
când zic "divin" pe tine te pronunț.