Lumina-i rară, vis de năruire
Iar luna-n cer abia de te mai știe;
Așezi diapazonul pe hârtie
În litere te fierbi cu stăruire.

Zburarea ta de păsări e pustie
Dar ești din Dumnezeu alcătuire
Penița-n vers, veciei făptuire
De-o clipă un popas lui Mâine fie.

S-au dus cadourile de sub jneapăn
Tu ai rămas, eresului fantasta
Stiloul tău îl ții în foaie țeapăn.

Oleacă iar mă doare-n tine coasta...
De ghiocei memorii nu îți deapăn,
O primăvară e în iarna asta.