agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-16 | |
- Să-mi spună cineva cât este ceasul,
De ce oftez când te admir cum treci Cu bluza desfăcută. Nu țin pasul Cu zbuciumul nebun. Nu vreau să pleci Cu toamna de oțel ce mă-nspăimântă, Când plouă veșted, calm, indiferent, Și numai dorul la ureche-mi cântă Ca un refren de veghe permanent. Spre burgul tău, când noaptea se ascunde Prin vise albe, cum n-aș încerca Să plec într-un târziu, dar spune-mi unde Lași cheia ce descuie ușa ta? - S-au răsturnat orânduiri, iubite, E cerul jos, pământul nu-l ating, Doar stelele-au rămas nelocuite Și-n mijloc de noiembrie mă ning Atâtea doruri nemărturisite, Dar ce să-ți spun și unde să găsesc Alintul tău. Abia mai pot admite Că n-am murit, în mine mai trăiesc Atingerile tale și durerea Unei absențe lungi. Nu pot să neg, Că mă ucide toamna și tăcerea. Ești jumătatea mea dintr-un întreg. Ioan Grigoraș & Liliana Trif
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate