Ipoteștii și Sulmona
Au dat lumii două genii,
Daciei i-au dat timona
De-nălțări peste milenii.

Reuniți la malul mării,
Chiar la Pontul Euxin,
Ei sting poftele ocării,
Pată vomitînd venin.

Iar cînd Cyrus se arată,
Vrînd să-nfulece Regina,
Îl scurtăm de cap îndată,
Căci Tomiris e Stăpîna !

Cu Ovidiu, Eminescu
Face-a geniului pereche,
Și duios ne-ncîntă-ades cu
Graiul Dacăi cea străveche.

Plopul nostru fără soț,
Cu Ovidiu e-mpreună;
Ei doinesc de dor la toți,
Lîngă mare și sub lună...

14 ianuarie 101 e.d.