secunda are-n miezuri lumânare
ce arde-n calea către rugăciune
tristețea ta acolo toată-o spune...
te știu din rațiunii amânare.

te-așez în dimineți cu veci pe strune
deliciu șoapta ta în perne are
și sângele albastru-i de vânzare
în foaia cu albeața de genune.

iertat de vin în văgăuni de crame
cafea la amândoi de taină fierb
ca vraja nopții iar să se destrame.

acest banal anume-l țin în verb
că dulce e-n a vieții caligrame
când soarele pe cer e iar imberb.