Mă simt în umbra ta un început.
Atât de tandru și atât de mare,
Că nopțile mă mușcă-n așternut,
Iar visul tău mă ține-n așteptare
Vieți la rând. Și iarăși mă grăbesc
Din ochii tăi să beau o dimineață.

Aș vrea să pot mai mult să mă tocmesc,
Dar nu-mi mai au cuvintele dulceață
Și nici nu știu mai mult să irosesc
Din ce-a fost dat istoriei să-ndure.
De-aceea-n umbra ta mă regăsesc
Pământ predat copiilor pădure.