agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-19 | |
De unde să știu în cât timp îngheață toată marea?
Se dau următoarele premise: ^Știu că marea e într-o continuă mișcare, se învolbură și se înspumează. Cum schimbi filtru la un acvariu și observi că, după o noapte, Bulele mici, care tăceau la marginea sticlei, Se întind pe toată gura acvariului și devin mari, se înghit una pe alta, Doar ca să explodeze. Și se pierd, dar se pierd curat Culoarea apei nu se schimbă, doar se intenifică. Peștii se rotesc, se izbesc de laturi. Și cel mai frumos se vede cu lumina stinsă. Îți dai seama cum e marea, dacă-i faci așa ceva? Dar cine ar avea timp să construiască un filtru atât de mare? De la Zidul chinezesc până în Taj Mahal Din vârf de munte, până-n câmpie. ^Știu că marea albește toate scoicile, săruturi de sare Așa încât, dacă nimeresc pe mal, aduse de valuri Și le ridică vreun copil în palma lui Să nu le poată privi fără gust, fără gustul sărat. Sarea mării spune totul. Doar să ai timp duci scoica la ureche și să închizi ochii. ^Mai știu că marea are flux și reflux, te duce și te-ntoarce... Dar în dansul ăsta al ei, o dată la ceva timp, te cuprinde și nu e sigură dacă să te întoarcă. Și stă așa pe loc și se gândește, în timp ce tu te îneci puțin... Guști din sare ca să ai ce povesti Dacă cineva te va pune la ureche...știi. Ochii, deși îți sunt închiși, simți cum se aprind în culoare și cum irisul se adâncește Ca să-ți amintească de întunericul din vintrele mării. Tu nu te zbați ca peștii, știi că-ți lipsesc branhiile... Doar stai așa, să ți se lipească algele de piele, să le prinzi între buze. Și când crezi că a uitat de tine, privind spre soare, Marea te salvează și te aduce înapoi, cu o putere de tun. Îți scoate apa din plămâni și te lasă să respiri un timp, doar ca să te culeagă de pe mal la apus. De unde să știu în cât timp îngheață marea? Asta nu e o întrebare bună, domnule,vezi tu... conține o concluzie falsă. Știm amândoi că e așa. Dar tu pui întrebări de felul ăsta doar ca să mă enervezi, să mă vezi cum mă agit. Gheața asta i-ar pune timpului margini. Dar timpul nu are margini cum are un acvariu, Timpul e în mare. Iar marea...marea... Ce să mai vorbim...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate