în ștreang de păsări te redau visării
acolo moartea nu e necesară
în dimineți pășind pe drum de seară
la lumânarea molcomă-a iertării.

și ape de tăceri se revărsară
pe-aceeași dulce cale a uitării
te vând lui Dumnezeu și-s alb vânzării
și-albastru sânge curge-n ulicioară.

la geam e floarea cea cu spini petale
și gerul intră-n mine ca la el
zăpezi tot cresc, aproape vegetale.

zâmbind pe buza iernii, fără țel
tumulturile ți-s accidentale
privirea minții de te bea nițel...