în aștrnut mă simt fără corp.
am visat ceva plăcut
și-mi ziceam...
luna plină din geam mi-a furat visul.
nu mă mișc.
starea de imponderabilitate
îmi unge clipa cu unt și dulceață de nuci.

cu vicleșug doar de tine știut
îți faci prezența în gând.
cu păru lung strâns în coc neglijent,
mititico,
îți stă bine-n cămașa mea ce-ți ajunge
aproape de genunchi.
cu mânecele suflecate moșmondești
la expresor,
caști cu mâna la gură,
te-ntinzi,
sânii leneși împung cu sfârcurile
piepții cămășii.
nu îndrăznesc nici să respir
mă tem că din umeri ți-or da aripi
și zbori...

sună cineva la interfon.
deschid.
ești atât de departe...
de ce m-aș uita prin vizor?