Port girul unor împliniri trăite spontan
ies din scoica timpului cu aripi de vultur.

Privesc în față schimbarea din interior
n-are cine să mă oprească.

Scăpat de piedici repetate fac săritura
care se face pe trepte tot mai înalte.

Oasele roții se rostogolesc flămânde,
uleiul intră pe osia deplăsării lumii
face diferența și se hrănește cu ea.

Într-o lume fără răgaz nimic nu poate lipsi
comunicarea cu tine și ceilalți învinge.

Orice izolare devine o moarte consimțită
și totul intră într-un gol .