Ochilor mei le e foame de lalele,
dar neuronii mi-au vânat un cântec de ciocârlie
și o ramură cu flori de măr
rămasă agățată în plasa de păianjen a amintirilor,
cam sfâșiată de gânduri nocturne neserafice.
Mai vreau încă un val de primăvară
să-mi umple barca cu cer senin
și picături de petale de la caiși și cireși
pentru lihnita mea speranță.
De ce ai stârnit vijelia cu absența ta?