Nu mai sunt nopți de gânduri doar imaginare desfășurări,
diminețile înmuguresc sufletul fermecat
iar zilele se dau în vânt după pâine.

Nicio boare nu-i mai ademenitoare și dulce.

În seara în care se răpește puterea plăcerii
voi fi mai senin decât ce mă atinge
și mai aproape de bucuriile firii.

Când voi fi umbra luminii care sunt
știu cum se va tămădui durerea
și păcatul va înțelege mila.

Cine curge prin viață cum apa unui râu
nu se mai teme...