Iarna plagiază ritualul primăverii
și grâul suspină pe câmp.
Rădăcinile ideilor de bine sunt disperate.
Anotimpurile devin aventuroase și chiar cinice,
iar fluidele armoniei sunt scoase la licitație
pe taraba întâmplărilor cu impact.
Să fie un avertisment ezoteric al jocului cu indiferența !?
Năvodul zilelor nu mai prinde minuni, pentru că
motivul incertitudinii s-a prins de gâtul realității
și e penurie de parabole eroice.
Privesc cerul ca un câine vagabond
care adulmecă nefirescul și inima îmi mârâie.
Oare ai loc și pentru neliniștea mea ciudată
în cușca sufletului tău?