îți lingeam saliva de vorbe de pe gură,
implodând
interiorul îmi era iarnă atomică,
fluturii se încălzeau în larvă
veneau mirări călare pe taină,
misterul minuscul din umbre ale umbrei

o șoaptă a ta îmi așchia aerul
plămânii îmi flămânzeau
îmi astupam găurile respirației
cu cețuri de țigară

înauntrul lucrurilor se ține o nuntă
de parcă pământul
ia moartea de nevastă,
în paradigma aceasta am uitat inelu-n cenușă,
se va face pasăre
și va ține județ

păsările-s încă judecătorii putreziciunii
în lumânarea placebo
a rugăciunii nesuite la dumnezeu,
pe chipul tău era cioplit timpul
aripile-ți ardeau în văzduhul vârstei
senectutea te pândea ca un șarpe

sub părul tău de omăt pâlpâie înțelepciunea
și nici o cale
nu duce spre spre copil