Ascultă, ascultă-mi chemarea
care are potecă doar marea
și spumele valului să-ți fie
iubiri cu parfum de iasomie.

Ascultă, ascultă-mi povestea
și-alungă-mi odată tristețea
ascunsă blând în eternul apus
anonim; să n-am nimic de spus.

Ascultă, ascultă-mi privirea,
adusă să-ți alunge uimirea
și să facă din roua pe pleoape
romanța sclipirilor de ape.

Ascultă-mi versul care îmi cântă
drumul spre rugăciunea sfântă,
spusă cu împreunate mâini
și setea apei limpezi din fântâni.

Ascultă-mi ale mele șoapte,
cu strălucirea stelelor din noapte,
puse în clepsidră la mine în casă,
de mângâierea ta, eterna mea mireasă.