- Eu am știut că primăvara naște
În fiecare om câte-un fior
Și am aprins o candelă de Paște
Să-ți amintesc, iubite, că mi-e dor

De-ntâia noastră verde răzvrătire,
De albul pur al florilor din crâng
Și de-o capitulare... dar, iubire,
Mi-e tot mai dor în brațe să te strâng.

Eu am știut că primăvara moare
Închisă-n fruct, dar tot la fel de greu
Mi-e să aștept să se deschid-o floare,
Să te ascund de toți, în gândul meu.

- Adie câte-un vânt primăvăratic
Pe străzile pustii. Seducător,
Luceafărul dansează pe sub atic,
Doar lui mă confesez... mi-atât de dor

De anotimpu-acela când hotarul
Dintre lumini și umbre s-a pierdut,
Iar noi îmbrățișați sub felinarul
Din colț de drum furam câte-un sărut.

Când ierni fără sfârșit îmbracă polii
Coboară-n sud și vino să-mi vorbești
Despre grădini celeste cu magnolii
Unde te-ascunzi în cartea cu povești.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș