mă uitam în oglindă să-mi găsesc icoanele
nu doar o ramă prăfuită a genunii
râdeam nopților virgine
rădăcina piramidei era doar nordul somnului mumificat
aș putea să ies din mine să las totul în urmă
eu fără de eu
decojit de orice tu în brățară
din prea multă vedere

chiar vremea când trimiteam stelele să-ți guste nemărginirea
era doar ecoului salbă
pulsul se pregătea temeinic să mă extrădeze

axul magiei rotea altfel lumina prin dreapta materiei
lumea se-așeza firesc în creștet
fără procură

viața mușca din mine glazura ochilor rumeniți în desime

numai în pupă de carne
totul era statornic și întrebarea de mine
obsesiv aceeași
oricât o trăgeam prin sacâzul îndoielii
pe struna culorilor
și ridicam pietrei bezna din fluviile trupului
erupeau vulturi cu inimi în gheare

drojdia candorii picura de pe geană un lied
cu aromă de fructe exotice
și de vise
odihna ta prindea o coajă crocantă
pudrată cu toate dansurile cabrioletei cu fluturi
mirosea reavăn a primăvară
și a viu

tu deschideai imperial timpurile dinainte de facere
dând binețe arterelor mele