mă gândesc la tine ca și cum
țin în palmă un bot de câine
respirația peste linia vieții
aburește fereastra prin care
trec toate prin fața ochilor închiși

mă gândesc la tine de parcă
îmi intră o buburuză în sân
pași mici peste plexul solar
curăță pielea prin care
mă deschid de o mie de ori

mă gândesc la tine așa încât
nimic nu mai poate fi salvat
de la incendiu de la iubire
nici măcar cuvintele
care se zbat să mă elibereze