Pâinea noastră cea de toate zilele,
În care tu ești miezul și eu coaja,
Încă proaspătă și ispititoare,
Acoperită cu năframa unor ani,
Nu o da Doamne gurilor flămânde
De suspinele neputințelor
Care pândesc aroma iubirii noastre
Și ne ferește de cei care
Vor să ne taie în felii cu ispite
Pentru grohăitorii băloși
Din cocina lumii de azi !