Hristoase, sângele îți e narcotic
și-i dătător în minți de greu fantasm
de umblu în micimea mea haotic.

la gura sobei se-mplinește basm
ducând în suflete un vis virotic
ce izgonește frică și marasm.

plutește-n aer larva de zăpadă
și fluturi de omăt, cu-aripa frântă
căzând în tină glia înspăimântă,
suim la Domnul, morbul să ni-l vadă.

călătorind în șa de rugă sfântă
nu adăstăm în Merilor livadă
în Rai, pe a pierzaniilor stradă
iar fără moarte lebedele cântă.