am visat mult
în somn nu tăceam decât în clipa în care
păsările
atingeau în zbor miezul de pâine
apoi fugeau năuce
la fel cum prin mine fug uneori
unele de altele
gândurile

am visat mult
n-am realizat decât că exist
apoi am pierdut și dreptul de a exista

pentru că
uneori
în zborul lor naiv
păsările

ating cu ciocurile miezul de pâine
din palma mea stângă
apoi fug la fel cum

gândurile
curg prin mine
unele de altele
de frica materializării lor

pe clipa ultimă mă jur
că în palmă îmi voi lăsa o pâine întreagă
poate așa
păsările
vor învăța să culeagă bucăți mari de grâu
măcinat și copt sub soare
modelat de inima orașului care sunt

și atunci

toate gândurile vor găsi în piața mare
a orașului care sunt
bucuria tarabelor care
niciodată nu se strâng după orele după amiezii

și da

vreau să se lovească orbii
de tarabele sufletului
să înțeleagă și ei că exist
aproape vie
printre ei
- crucile anotimpurilor pe care le trăiesc

Anne Marie Bejliu, 15 februarie 2018