Rotunjimi fragede
privite ca o bunăstare dăruită,

învelită în piele subțire și roz,
trădare ascunsă într-o risipă bogată
prin dorințe amețite de simțuri.

Pe când străbăteam straturi de umbră
picioarele făceau drumuri,
îmi purtau trupul într-o lume bipolară.

Am luat-o la pas prin pământul mustos

iar când am ieșit la lumină
apele se retrăgeau în matcă,
oamenii priveau îndelung depărtarea
și căutau cu mâinile soarele,
rotundul ce aluneca după munți.