Am fost pădure cu tulpini de gânduri,
Cu rădăcini de vise-nfipte-n ceruri,
Cu doruri semănate-n falnici rânduri
Curgând spre mințile-nsetate de misteruri.

Acum sunt foc cu flăcări rotitoare
Combustii vii de vise mari, frumoase;
Un clocot sunt de zbucium și candoare,
De alte planuri noi, mai glorioase...

Voi fi producătorul de Speranță,
Doar ea-i busola indicând izbânda -
Căci viața-i dă vitală importanță:
Fără Speranță, Moartea ni-i osânda!