așa începe
cu un soi de aglomerație
cu o luxație de gleznă și
tentativa grotescă de a lua în posesie spațiul
descoperi că ești pe tărâm necunoscut
că tu ești necunoscutul
oxigenul se distribuie legic
puțin mai sus de propria respirație
apuci cu gesturi himerice
scuturi vidul
îți faci loc în tine
în perechea de mănuși dintr-o copilărie
de la demisol vizionezi
à la minute
prezentul
picioare nervoase / vârfuri de umbrelă / celule / tot felul de spargeri...
înțelegi forfota celorlalți – prădători diurni
deghizați în oameni fără gânduri ascunse
voluntarii luându-și lumina din angoasele tale
simți o zi ca oricare alta: T am... T pm...
aceeași confuzie a punctelor cardinale / busole debusolate
un popas neprevăzut / demararea intempestivă / destinația imprecisă
tresari de parcă ai fi uitat ceva / îți amintești:
aici uitarea nu se mai soldează cu catastrofe
nici măcar cu ridicola decalare
îți faci loc în tine
de aici se prinde aproximativ
înserarea duminicii înspre luni
toți pașii mărunți și instinctele
nepăsarea măștilor dornice să fie...
tu știi...
cuminți casele
se vor prăvăli
înflorite mușcatele
vor rămâne în fereastră
să acopere golul când
întorcându-ți privirea
vei țipa
după
mine.