în imboldurile mele
– făptură nesăbuită –
ți-am desființat toate barierele
de corali
am decretat
“proprietate în 2”
asta
în ciuda
bureților și a sepiilor albastre a aricilor
populându-ți derutant teama de imaginație


printre amintiri – picturi ale sufletului devastat – am făcut loc
puțin mai la dreapta înspre duminici
unui cearșaf ingenuu literelor închipuind
casa noastră

pentru că

eu am nevoie bolnavă
de un sens:
rostul trecerii prin timpul acesta
oricât de grav ar fi deznodământul
îmi asum riscul de a confunda
cuvântul din realitate
cu ecoul viu de dincolo
să-l trăiesc exclusiv
pe cel din urmă

de fapt aici

nu este vorba despre pământ
nici despre alte chestii similare...
unica reacție chimică se petrece
în lumea năluci(ri)lor adevărate
dar
nălucile nu au sâni
nu poartă nici măcar
un număr
la o rochie

în realitate

nu iubesc pe nimeni

doar îmi este frică

o frică teribilă

de moarte.