era mai simplu și mai frumos
printre coloane înalte, albe,
curat și simplu era gestul cu care plecam genele,
de parcă și umbrele erau mai curate și bune și limpezi...

floarea de regină a nopții și a lunii avea marginile
tăiate cu colțuri drepte și linii fără cusur,
niciodată o taină nu ne momea curiozitatea
și parcă spuneam da sau nu din toată inima

era frumos cum a fost o dată ca niciodată
nu devenea ar fi fost,
părerile nu aveau loc printre vorbe și cărți,
știam ce vrem să fie și numai vîntul șoptea vrute și nevrute,
răsfoind statui