Mi-ai ascultat monologol de canibal
care-și mănâncă propriul suflet prins
în lațul pregătit pentru sălbăticiunile
sălășuite în mine?
Afurisitele zbârcituri de pe trecut
s-au modelat în statuia mea de aer
și-mi respir evocarea, în fața ta,
teama de norocul linșat de pierdere.
Amintirile mele vampirice
îmi sug încremenita stare de emoție,
victimă înveninată de absența ta promisă
la început de primăvară.
Încă nu tremur pentru pașii tăi
de pe pământul sacrificiilor sfinte
și mă rog să-ți rămână calea
neatinsă de dureri sau regrete.
Eu voi continua monologul nocturn
înfometat de prezența ta,
până voi fi iertat de supliciile
care mă mai țin spânzurat de prezent
și se va hotărâ călăul din mine.