geros, un rictus de zăpadă-i iernii,
din cearta soarelui cu nori e umbră
și nopțile în muze se preumblă
pe unde ne or zăcui eternii.

în simplă viziune, soarta-i sumbră
că-i dusă spre a traiului vecernii
cu fluturi încă-n astre, în vedenii
lumescului în piaza cea lugubră.

murire e în straiul tău de carne
ce e înfipt în ancestralul os
sămânță-n gândul tău să o răstoarne.

cuvântul tău cel mic mi-e prețios
și visul tău îmi e turnat în marne
da'n drum de libertate, grațios.