tata mâna caii
peste Prut,
îmi era frică să-l înfrunt,
strângeam codrul de pâine la piept,
dincolo de munți
legai o vie,
duceai mâna streașină să nu-ți picure ochii,
sarea omoară strugurii
umpluseră vasele, slugile noastre
începuseră un război,
mondial,
păsările se certau pe medalii,
un om de-al partidului
m-a pus după cap:
ce vezi?
dealuri, păduri, bălți,
toate vor fi electrificate,
dar mie nu-mi trebuia pâinea adusă cu tancul,
îmi era dor să merg la derdeluș,
până în vârf,
auzeam lăutarii din cealaltă Românie
omul își aprindea o țigară,
și striga precum tata, la cai:
ciue!
plescăia și mă trăgea de urechi:
fi-ți-ar năroada a dracu'!

și eu tăceam cu ura aceea,
dogoritoare,
patimă slavă.