cu ochii beau luminii tale mustul
cum dormi, în frumusețe îmbrăcată,
în pielea ta, o haină delicată
și tresărind de șoaptă în tot bustul.

iar noaptea-n taine e ramificată
și crește-n glie umbrelor arbustul
vin iară demoni, de-mi trezesc dezgustul
iar ploaia stă în cer, justificată.

de va cădea zăpezii va fi clipa,
aceea cu tăcere-n năvăliri
din nori în tină înfigând aripa.

purced spre ziuă-n chipul tău ciopliri
tavan de fum alcătuiește pipa
ne ies în raiuri vorbe-n zămisliri.