obișnuiam să fiu atât
de fragilă în preajma soarelui
cum sunt oamenii în apropierea
dezastrelor.

*
intimitatea se creează încet.
te așezi pe un pat și lângă tine golul se
mărește treptat / întinzi o mână subțire după cafea
și ciocolată.

golul devine mai mic / cât o alună
pe care o spargi între dinți.

*
afară câinii latră
ger și soare în autoclavă
ceva îi sperie și pe ei
distanțele enorme din spațiu.

*
sunt conștientă de mine însămi câteva minute pe zi
apoi mă întorc în lumea viselor.

*
corpul meu obișnuia să fie atât de fragil,
acum e puternic. cineva a pus un radar ori de câte ori
respir.
privesc pe monitoare inima și plămânii sedați.

*
în întuneric se face lumină din când în cănd
ca și cum ceva ar fi fosforescent.
așa poți să vezi
pe monitoare
cum arată o moarte subită.

*
sunt conștientă de mine din ce în ce mai puțin.
iar asta e o binefacere.