e dimineață și se-ntunecă
și lumina bate cu disperare la toate ușile
să mai salveze pe vreunul

e dimineață
se-ntunecă
se-aude-ncețoșat pe scară un prohod
cum să mai ieși
cum ai putea să stai la o așa chemare

precum frunze de gheață
îmbrățișate cu frunze de miere
cuvintele acelui om

singurele care rămân aici și trec totodată
în lumea de dincolo
a cuvintelor.