agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-28 | |
În șoapte punctuale suspină secundarul,
oftând în neputința de a opri vreun ceas; chiar dacă nu cunoaște cât timp i-a mai rămas, în imn de resemnare își varsă tot amarul. Nu poate mecanismul, oricât e de precis, să intuiască spiritul eternului mister, căci el măsoară doar ce-i efemer în clipe monotone care se scurg pieziș. Însă vremelnicia nu-i fatală și nu conduce spre haos și neant, în zbuciumul de timp trecut constant, căci transformarea lumii e vitală. Iar drama necesară a tot ce-n devenire parcurge agonia și extazul, subtil arată că în tot necazul e-ascunsă calea către nemurire. Chiar dacă ochiul cărnii e prea slab să zărească minunea de dincolo de stele și de ceruri, în taina inimii se simt ecouri care-i trădează condiția suprafirească. Nu în zadar cu trudă se consumă fibra fragilă în vitregia sorții, căci nu sfârșește duhul în lanțurile morții, iar putrezirea el nu și-o asumă. Dar lacrima, sudoarea frunții și orice sacrificiu sporesc splendoarea inimii din care-și au izvor, asemenea semințelor ce încolțesc într-un ogor și-apoi pentru o lume aduc un beneficiu. Iar trupul, când se stinge, brăzdat de legea firii, se-ntoarce în țărâna din care-a răsărit, lăsând ca sufletul să se înalțe către infinit, purtat pentru vecie în slava fericirii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate