blazarea se infiltrează fluentă ca o bacterie
aclimatizată apatiei generale

cine să-ți mai spună
cum să cizeleazi cu mâinile atenția
când
pe scenă
visul se mimează cu pantalonii în vine
de realul ieșit isteric din androgin

nici volumul intonația
obsesia flegmei
cuvântul sufocat de propria structură
cu genul epuizat în lecturi publice
nimic
nimic fabulos
doar un plin peste care dau în lături
lături