ce spirit de-ntuneric te adoră,
ce nelumină-n trai te priveghează
n-ai strâns, să ai, în setea ta o rază
da-n foamea de eres ai frate, soră...

în strai lumesc eternitatea-i stază
precum îi e veciei lut în oră
căci tina des divinul îl ignoră
și demiurgă-n somnu-i se visează.

destine fade în umanul haos
bijuterii pe ochiul morții curg
cătunele-s mai mari decât un burg,
în ele se-mplinește sfânt adaos.

tu nu râvnești decât tărâm de pace
că-i zvon de spade mult de-un timp încoace...