niciodată, dar niciodată, să nu te lași păcălit
și să-ți dai timpul. cel puțin așa spunea moșul meu
dar cine mai stă să asculte în ziua de azi?
bătrânii cu timpurile lor, noi cu viața noastră
modestă ori strălucită sau pur și simplu trecătoare
numai că iată am ajuns zilele din urmă
și mă uit jur-împrejur a gol
fără să înțeleg pustiirea
ce n-aș da să am acum tot timpul aruncat
să-i mângâi filele și tăcerile
să-l întreb de una, de alta
iar el în mărinimia lui
să mă primească la sân,
și să-mi ostoiască temerile
adormindu-mă…
nu vă supărați nu aveți să-mi dați niște timp
pe care oricum o să-l aruncați?